" Dupã douã sãptãmâni în care nu am avut liber nici Sâmbãta nici Duminica, urmate de câteva zile cu program de lucru de 14 ore, m-am hotãtât ca în articolul de astãzi sã nu critic pe nimeni. De fapt, vreau ca acest articol sã fie primul articol laudativ de pe nasparau.com. Nu sunt prea multe lucruri de lãudat, dar prin toatã aceastã mizerie cotidianã rãzbate o figurã luminoasã, un model pentru prezent ºi o speranþã pentru viitor: propria-mi persoanã. De fapt, nu neaparat propria-mi persoanã, ci categoria socio-profesionalã din care fac parte, categoria programatorului român.
Multã lume considerã programatorul un rãsfãþat al sorþii, ºi uneori chiarsi rudele apropiate în prezenþa lui afiºeazã nenumãrate nuanþe de verde în obraji, ºi susurã un delicat "pãi la salariul tãu... îþi permiþi". Ce nu înþelege lumea, ºi acum am de gând sã le explic, este cã noi suntem defapt niºte adevãraþi eroi.
Istoria ºi folclorul îi considerã pe haiduci eroi. Haiducii sunt niºtebieþi amatori pe lângã noi! Ei luau de la bogaþi ºi dãdeau la sãraci, dar ºi bogaþii ºi sãracii erau din aceeaºi þarã. Noi luãm banii din Europa, America ºi Japonia ºi-i aducem aici. Mare lucru, veþi spune, la fel fac ºi cãpºunarii. Da, dar cãpºunarii ºi familiile lor beneficiazã direct de banii pe care-i trimit, statul neprimind (direct) nimic, pe când noi mai dãm încã pe atâta la stat, adicã la pensionari, la sinistraþi, la ºomeri... Ce haiduci? Ar trebui sã fim comparaþi cu Moise, care le-a dat manã evreilor în deºert. Rahat, Moise! Ãla nu fãcea decât sã se roage, furnizorul fiind altul, cu grad ceva mai mare.
Programatorul este de asemenea eroul civilizator de care România arenevoie. Este cel care, datoritã contactului cu firmele occidentale, a adus aici o eticã a muncii. Vã e ciudã cã programatorul câºtigã mult? Dar cât stã un programator la serviciu, cu ochii în monitor, cãutând greºelile ºi încercând sã facã codul ãla sã meargã, în timp ce întotdeauna se gãseºte un inevitabil idiot care sã þinã neonul aprins, adãugând o nouã binecuvântare asupra ochilor lui? Câþi oameni care muncesc între 10 ºi 12 ore pe zi cunoaºteþi care sã fie muritori de foame? Poate vreþi sã obiectaþi, sã spuneþi cã noi ne pierdem mult timp navigând pe Internet, ºi cã de aia stãm mult la serviciu, dar dacã vã trece chestia asta prin cap înseamnã cã aþi ratat o minunatã carierã de preºedinte de CAP. Ce conteazã cât stãm pe 'net, atâta timp cât treaba este fãcutã la timp ºi clientul e mulþumit? Din pãcate, existã mulþi patroni cu o mentalitate de hingher, care monitorizeazã ºi restricþioneazã accesul la internet al angajaþilor, sau care interzic ascultarea muzicii la serviciu. Nu e de mirare cã astfel de oameni au ajuns în industria IT, deoarece Gestapo, SS sau KGB nu mai angajeazã de mult personal, ºi trebuie sã aibã sãracii din ce sã trãiascã.
Mihai Viteazul e un zero barat (sau, dacã-i place mai mult, tãiat cubarda) pe lângã noi. Ce mare lucru cã a unit principatele române câteva zile? Pãi noi unim românii din toate colþurile lumii, prin Internet, ºi mai mult, unim lumea întreagã! Mã rog, lumea aia care nu a rãmas în Evul Mediu, cel puþin.
Suntem haiduci, unificatori ºi civilizatori. E de ajuns asta ca sã ne facã eroi? Nu chiar... un erou nu e erou dacã nu e ºi un pic martir, sã dea bine în baladele ºi legendele care se vor scrie despre el. Ei bine, suntem ºi martiri, puteþi începe sã lucraþi la baladele alea. Omenirea slãveºte de douã mii de ani pe un om care a stat degeaba pe o cruce 24 de ore, pe când noi stãm zi de zi cocoºaþi în faþa calculatorului, cu ochii în monitor, bãtând cu degetele în tastaturã ºi miºcând de mouse, ºi mai trebuie sã ºi producem ceva inteligent ºi util în timpul ãsta! De douã mii de ani lumea îi plânge de milã la omul ãla de pe cruce, pentru cã atunci când i-a fost sete soldaþii i-au dat oþet, dar pe noi, care ne otrãvim zilnic cu cafea ºi cu Coca Cola, ca sã putem lucra, de ce nu ne plângeþi?
În genunchi în faþa noastrã, plebe! Pupaþi-ne mâinile cu artrozã,picioarele anchilozate de atâta stat pe scaun, fundurile predispuse la hemoroizi!Faceþi-ne preºedinþi, lãsaþi soarta voastrã, a þãrii ºi a lumii în seama înþelepciunii noastre nemãrginite!
ªi dacã vã e teamã cã datoritã pregãtirii noastre profesionale vom tinde sã considerãm fiinþele umane drept niºte maºini, greºiþi. Nu considerãm toate fiinþele umane niºte maºini. Pe unii îi considerãm materii prime. "